GRUPA
3-6 ANI

Viața practică este zona de activități cu care copilul intră în contact atunci când intră în Casa copiilor. 

Activițățile specifice, de spălarea mâinilor, a meselor, a rufelor, călcat, împăturit, pregătit gustări de fructe și legume, șters praf, închis și deschis nasturi, catarame, ace de siguranță, sunt doar o parte din munca prin care copilul se pregătește pentru a deveni un om al timpului și locului său.

Adaptarea este scopul principal al acestei zone de activități!

Coordonarea mișcărilor și concentrarea sunt alte două scopuri esențiale care pregătesc copilul pentru lucrul în celelalte arii și pentru dezvoltarea sa socială.

“Inteligenţa omului nu vine din nimic: ea se făureşte pe temeliile aşezate în perioadele de formare a simţurilor la copil”, a spus Maria Montessori. Ea îl descrie pe copilul între 0 și 6 ani drept un explorator senzorial. Prin intermediul tuturor simțurilor, el percepe, asimilează și înțelege lumea înconjurătoare. Cu ajutorul exerciţiilor senzoriale, copilul poate să distingă, să ordoneze, să clasifice şi să descrie impresii senzoriale legate de lungime, înălţime, temperatură, greutate, culoare, asperitate, miros, etc. 

Cu ajutorul activităților din aria de dezvoltare senzorială, copilul clasifică informațiile absorbite din mediu cu ajutorul simțurilor, dezvoltându-și astfel inteligența. Ordinea ce se instaurează în mintea sa îl va ajuta să acceseze informația mai repede și mai precis.

Mintea copilului este avidă de absorbirea limbajului. Orice cuvânt oricât de complicat ar fi, este reținut de copil cu ușurință. Sensibilitatea înnăscută pentru cuvânt este valorificată în cadrul activităților de dezvoltare a limbajului prin expunere la vocabular din multe domenii ale vieții: fructe, legume, mirodenii, îmbrăcăminte, obiecte din casă, animale din diferite habitate de pe Glob, flori, arbori, păsări, pești, etc.

Limbajul a fost pregătit în aria de viață practică, prin oferirea vocabularului pentru toate obiectele mânuite de copil, dar și prin pregătirea mâinii pentru scris. 

Datorită activităților din viața practică, unde coordonarea mișcării și concentrarea erau scopuri de bază, mâna copilului este acum pregătită să traseze primele litere.

Copilul exersează literele individuale pe diferite tipuri de suprafețe, apoi scrie cuvinte, sintagme, propoziții, povești. Copilul scrie pentru a-și exprima propriile gânduri; nimeni nu îi dictează ce să scrie.

Odată literele învățate copilul descoperă singur că știe să citească. 

Adultul ghidează, dar copilul învață singur!

Copilul care intră în Casa copiilor la vârsta de 2,5 ani are șansa de a se pregăti indirect pentru exersarea minții matematice, care începe progresiv în jurul vârstei de 4 ani. 

Copilul își construiește o rutină de lucru, pune ordine în logica acțiunilor, devine precis în mișcare, în succesiunea pașilor dintr-o activitate, în cantitățile estimate; activitățile au o progresie de la simplu la complex, repetiția îi ajută să fie mai buni și le oferă încrederea de a trece la pasul următor, devin independenți față de adult, se concentrează mai mult timp într-o activitate. 

Toate acestea pregătesc copilul pentru înțelegerea cu succes a  conceptelor matematice de întreg, mulțime, sistem zecimal, operații esențiale. 

Matematica folosește explorarea senzorială pentru a-l familiariza pe copil cu concepte abstracte. Copilul manipulează cantități și întelege procese de lucru. rezultatul corect este mai puțin important decât procesul de lucru prin care a aflat acel rezultat.

Natura se dezvăluie copilului în casa copiilor, prin grija cu care învață să aibă grijă de o plantă din ghiveci. Prin felul în care este încurajat să o observe cum crește, înflorește, prin felul în care înțelege când are nevoie de apă, de curățat de frunzele uscate. Copilul devine conștient de microcosmosul plantei și apoi devine conștient treptat și de varietatea lumii înconjurătoare. 

Apoi copiii află că mai sunt și alte tipuri de plante, și alte tipuri de animale, păsări, pești, insecte. Apoi află stadiile de creștere a unei plante și apoi al unui animal. Cicluri de viață, povești despre evoluția vieții, tipuri de arbori și importanșa lor pentru oameni, sunt doar câteva abordări prin care copiii intră în contact cu mediul natural.

Cultura este prezentată geografic, de la nivelul globului pământesc, apoi al continentelor, tărilor; peste aceste informații se țes straturi despre relief, istorie, cultura și civilizaia popoarelor, floră, faună și orice interes are copilul și pe care educatorul îl capează în observațiile sale.